ARTICULAȚIA TEMPORO MANDIBULARĂ
Articulația temporo-mandibulară (ATM), sau articulația maxilară, poate fi considerată o “balama” care facilitează mișcările complexe, necesare pentru a menține în viață organismul uman. Face legătură între condilul mandibulei și fosa osului temporar și se află în ambele părți ale capului. În acest sistem sunt incluși dinți, ligamente și mușchi, fiecare jucând o parte importantă în respirație, masticație și vorbit.
O disfuncție a oricărui element a acestui sistem poate cauza dureri, limitându-i mișcările, condiționând astfel stilul de viață al individului.
Durerile de la nivelul articulației temporo- mandibulare sunt frecvente, evoluția în bine depinzând de un diagnostic corect pus la timp și de planul de tratament care trebuie personalizat, în funcție de nevoile fiecărui individ.
O varietate de mișcări se pot produce la nivelul articulației temporo mandibulare. Aceste mișcări sunt produse de o varietate de mușchi ce conlucrează, păstrând centrată poziția condilului și cea a fosei mandibulare.
Poziția de relaxare a articulației temporo mandibulare este realizată atunci când gura este ușor întredeschisă, cu buzele apropiate și cu dinții în inocluzie (nu se ating). Când avem o disfuncție, poziția de relaxare nu există , iar dinții sunt în contact strâns în majoritatea timpului.
Majoritatea disfuncțiilor temporo mandibulare se pot trata la domiciliu cu succes, cât timp se echilibrează poziția corporală deficitară și se reduce stresul. Medicamentele antiinflamatoare ar trebui administrate doar de medicul curant, acestea fiind incluse într-o schemă de tratament complexă , alături de fiziokinetoterapie și decondiționarea obiceiurilor vicioase .Disfunctii ale articulației temporo -mandibulare si tratamentul acestora
Aceste disfuncții pot cauza simptome precum
-sensibilitate la palparea acesteia
durere in masticație
dificultate in a menține o poziție posturală corecta
Dureri ale coloanei cervicale, ale fetei si gâtului
Pierderi de echilibru
Dureri de cap (in special in zona temporara) cărora nu li se găsește cauza
Imposibilitatea de a deschide sau închide complet gura
Sunete in ureche precum țiuituri (tinitus), cracmente, pocnituri ușoare
Modificarea poziției mandibulei care duce la ineficientă in masticație
Simptomele se pot localiza la nivelul uneia sau ambelor părți ale fetei
Tratamentul acestora nu este unul dificil pentru pacient. Din contra, el necesita, in primul rând, constientizarea problemei (un pas esențial )si apoi o colaborare interdisciplinara intre medicul stomatolog si fiziokinetoterapeut, ambii specializați in acest domeniu.
Diagnosticul este unul complex. De aceea examinarea pacientului necesita rigurozitate, blândețe si atenție.
Medicul poate recomanda fiziokinetoterapie atunci când musculatura implicată este suprasolicitata si când se dorește susținerea pacientului către vindecare. Alături de fiziokinetoterapie, terapia laser, masajul de relaxare, întinderi ligamentare susținute de terapeut, exerciții pentru detensionarea zonei, excluderea unui dezechilibru dentar este necesară. In aceasta etapa se elaborează un plan de tratament ce include echilibrare bimaxilara prin purtarea aparatelor ortodontice sau prin corectarea protetica a dinților distruși.
Daca medicul considera ca este nevoie de susținerea vindecării prin terapie, aceasta ar trebui luată in calcul, in ceea ce privește managementul stresului acumulat.
Ce cauzează disfuncțiile articulației temporo-mandibulare
Cea mai întâlnită cauza este bruxismul nocturn, corelat cu stresul acumulat in timpul zilei si cu o poziție defectuoasă a corpului.
La acest “pachet” se pot adăuga probleme dentare precum : lucrări vechi, neadaptate corect, inghesuiri sau spalieri dentare, lipsa molarilor definitivi, ineficienta in masticație datorată cariilor. Prezenta obiceiurilor vicioase (rosul unghiilor, a diverselor obiecte, mușcarea buzei inferioare) pot agrava simptomele si îngreuna vindecarea.
Unele persoane sunt predispuse către aceste afecțiuni, datorită : problemelor hormonale de tip exces de estrogen, supunerea la stres prelungit, postura care constrânge mișcările mușchilor gâtului, hipermobilitatea congenitală .
Un medic specialist ar trebui sa interpreteze o analiza computer tomografică a articulației, sa știe sa palpeze zonele interesate si sa conducă un examen dentar riguros.